You are here
Home > Ficțiune >

În primul rând, Dracula din Carpați – I. Propunerea – continuare

Fișă În primul rând, Dracula din Carpați – Propunerea continuare – Discuția 

 

  1. Propunerea – continuare 

 

Discuția 

Fiind vară, cald și totul neinteresant, Maria îi sună pe Teodor și Iulia să iasă la un suc în cafeneaua centrală din Brașov. 

Maria: Vă propun să ne ocupăm serios în această vară de zonele misterioase de pe lângă noi, poate de mai departe, dacă strângem banii necesari unei excursii de câteva zile. 

Teodor și Iulia, într-un glas: Oau, Maria!!! Cea mai bună idee evăr!!!(n.a. așa se zice) 

Iulia: Trebuie să facem asta acum pentru că vom absolvi foarte curând. Dar cum anume? Ai vreo idee?!? 

Teodor: Păi, fetelor, eu nu știu ce să zic, dar voi parcă uitați unde stăm, de fapt!!! Sau vă gândiți doar la poveștile recente din Bucegi? 

Maria: Adică? Că eu am citit tot!! 

Teodor: Sunt lucruri mai evidente decât misterele din Munții Bucegi, deși ar fi trebuit să știți până acum, având în vedere…. 

Iulia: Ce anume, Teo?!?! Având în vedere ce anume? Că văd că o cam lungești cu ce ar trebui să știm… zi-ne direct! 

Teodor: Fetelor, suntem în inima Transilvaniei, avem Castelul Bran în apropiere, avem cimitire, avem vedenii prin pădurile imediat din apropierea noastră. O excursie… 

Iulia: Da!!! Poate aștepta! Nu-i așa, Mari? Sau te gândeai la altceva, Teo?!? 

Maria: Iuli, eu nu mă gândeam la altceva. Bine, ok, recunosc, voiam să mergem în Munții Bucegi, să ne uităm de ultimele știri. Erau multe de văzut, dar da. Deci, da! Cum să uit de cea mai mare legendă a noastră!!! Tocmai eu!! Să uit de Dracula!! 

Teodor: Nici eu nu mă gândeam la altceva. Deși, eu am fost întrebat primul. Și cum anume de nu te-ai gândit la vampiri, Mari?!?!, întrebă Teodor absolut uimit de scăparea prietenei sale cele mai bune. 

Maria: Măi, nu știu să-ți explic. Eu citesc mai mult bloguri decât cărți vechi și mituri și legende vechi așa că eram mai degrabă cu Munții Bucegi și tunelurile secrete și zonele cu energie, chestii acum, mai recente. Dar, serios, Teo, nici nu m-am gândit la vampiri și celebrul și dragul nostru Dracula în ciuda tuturor poveștilor ciudate de prin Brașov și de pe lângă. Acum pare, în mod evident, o glumă, dar așa e. În plus, de ce să mă fi gândit, nu e chiar nou și nici nu este parte din primele știri. 

Iulia: Păi, dacă nu e blog pe tema asta?!?! Și doar știri și povești de prin auzite! Adică da, cam ai dreptate. Nu e vorba că ești uitucă! 

Maria: Da, păi nu e. Nu e tocmai recent, Dracula și a sa armată a vampirilor, nu-i așa? Și Bram Stoker nu e chiar cea mai bună sursă de inspirație pentru o adevărată aventură supranaturală. 

Iulia: Ehhhh, da, Edward din Twilight e mai frumos decât Dracula al nostru. Mai așa, mai interesant, nu?? 

Maria: Vai!! Iuli, nu! Cum poți să zici așa ceva!?!? Nu e așa! Ok, poate un pic. Dar dacă nu e recent, nu e tocmai în mintea mea, nu? 

Teodor: Da, poate actorul!! Hahahahaha!!!  

Iulia și Maria, amândouă îi aruncară două priviri urâte lui Teo, care mereu le tachina din pricina aprecierilor cam insistente asupra actorului ce l-a interpretat pe Edward în filmele TwilightEle vorbeau lucruri serioase, iar el venea cu glumele sale. Și ce dacă aveau postere pe pereți cu Edward, asta-i nu-i dădea dreptul lui Teodor să glumească pe seama lor! 

Iulia: Nu, Teo! Mai lasă-ne, că ești cam gelos, că nu vei fi niciodată așa de adorat ca Edward!  

Teodor: Hahhhahhhaaa!!!!!Bine că nu-i ScissorhandsHahahahaha!!!!  

Maria: Nuuuu, Teo, nuuuu!!!!! Fără d-astea!!  

Maria: Buuun, dacă voi vreți Dracula, atunci cum începem?!!? 

Iulia: Eu nu stau în niciun castel al vampirilor sau în vreun cort prin pădure, noaptea!!! Zise Iulia de-a dreptul îngrozită, adică Edward ca Edward, dar eu nu vreau filme horror, că am văzut unul când ei au stat la castel-hotel unde fuseseră unii vampiri și strigoi și au murit în câteva zile! Iar eu nu vreau așa ceva!  

Teodor: Iuli, te înțeleg. Eu zic să facem o cercetare înainte, să vorbim cu cineva. Să mergem la poliție?!!? Doar au dispărut muncitorii aceia în Pădurea Bogății. 

Iulia, foarte mirată: Cine, poliția?!?! Ei nu-și găsesc mașinile în parcare, darmite muncitorii din Pădurea Fantomelor, sau cum i-o zice.  

Teodor: Hai, Iuli, nu fi așa!! Au pierdut o singură dată mașina în parcare, la club.  

Iulia: Da, la club. Dar tu de unde știi?  

Teodor: Hai, măi, nu mai contează asta.  

Maria: Cică a fost hipnotizat polițaiul care patrula zona. Cică a văzut o tânără pe stradă, leșinată, s-a dus la ea, a întrebat-o ca să o trezească, ea s-a trezit și după, polițaiul nu-și mai amintește nimic. S-a trezit, fără haine, fără mașină, fără mobil, la marginea pădurii.  

Teodor: Dar, stai, Mari, tu mai știi povești în afară de cum a pierdut Poliția mașina în parcare?!?! 

Maria: În parcarea clubului!!! 

Teodor: Da, în parcarea clubului! 

(au subliniat cei doi marea uimire a poveștii patrulei de poliție) 

Maria: Da, mai știu. Și știu și de ce nimeni nu zice nimic de muncitorii dispăruți din pădure!! 

Iulia: Păi, zi-ne!!! 

Maria: Vă zic, dar după, va trebui să vedem cum începem să căutăm! 

Iulia: Ce? Muncitorii?? 

Maria: Nu!!! Adică nu neapărat! Ci să căutăm de toate, date, dovezi, poate filmăm ceva! Și așa găsim și muncitorii!! 

Teodor: Poate găsim domnița hipnotizatoare a domnului polițai! Hahahaha!!!!  

Maria: Poate!  

Iulia: Mari, hai zi-ne de muncitori!  

Maria: Da, deci, poliția nu zice nimic pentru că au dispărut încă doi muncitori după primii doi și pentru că, bomba poveștii: sunt dovezi fotografice că atacatorul nu e uman!!!!  

Teodor: Nu-mi zi! A venit BigFoot din America!!!  

Iulia: Vaaaiii, Maria, ce le mai știi?!? Dar cum de știi atât de multe, că la școală nu știi mai nimic!! 

Maria: Nu-i chiar așa! Uite, eu doar citesc toate știrile din zonă și toate blogurile cu povești inexplicabile. 

Iulia: Bun, deci de unde știi asemenea povești? Și mai important, ce facem mai departe? 

Maria: Eu citesc bloguri cum ziceam și sunt unele mai importante și interesante decât altele. Eu zic să mergem la tipul care ține blogul science-fiction și paranormal: Uite lupul, nu e lupul. Că de la el știu toată povestea, adică de pe blog și el ține ușă deschisă verile, în curte pentru cititori. Știi, ca să aducem povești și să discutăm. Are și o mini-bibliotecă cu diverse cărți din țară și din străinătate.  

Teodor: Să mor!! Tu faci cercetare serioasă pe subiectul acesta, dar iei 4 la fizică și uiți de Dracula când prietenul ăsta al tău o ține continuu cu dispăruți și hipnoze pe lângă Castelul Bran! 

Maria: Nu măi, eu am învățat, dar nu suficient se pare. N-a vrut profa să mă treacă, că eu știam și de 7 dacă era să fie cool. Dar n-a vrut și acum stau de restanță! Deci, Teo și chiar și Iuli, știu suficiente și la școală! Da?!? Iar cu blogul, deja ți-am zis de ce. 

Teodor: Dacă ar fi și fizica la fel de mișto ca hipnotizarea polițiștilor de către domnișoare pierdute pe la 3 noaptea pe străzile pustii ale Brașovului!?!?! 

Maria: Da, aș fi luat 10 cu felicitări! Dar, uite, că nu e! 

Iulia: Da, dar la absolvire și la fabrică nu te vor întreba de povestea domnului polițist fermecat sub clar de lună! 

Iulia: Hai, Teo, lasă-ne cu mișto-urile la prima oră! 

Teodor: Iuli, ce prima oră?!?! Deja e ora 5 după-amiaza!!!  

Maria: Atunci, știți ceva haideți să mergem, că se lasă întunericul și deja mă simt ciudat, de parcă am atras atenția!  

Cei doi, Iulia și Teodor, căzuseră pe gânduri. Ar fi vrut să zică ceva, dar au văzut brusc privirea Mariei care părea speriată și tulburată, uitându-se pe sub gene și foarte rapid în jurul lor. Și deodată au simțit și ei, apăsarea acea ciudată, liniștea bruscă, parcă era ceva, parcă au atras ceva. Un sentiment inexplicabil că parcă nu ești singur, deși nu e nimeni în jur. Să-i fi auzit cineva?? Dar ce conta, doar aceasta este emblema turistică a orașului și zonei. Maria, de obicei, veselă ca o cinteză în timpul primăverii, era foarte tăcută. Și suspicioasă. Iulia și Teodor se simțeau și mai rău, fiindcă ei tocmai auzeau această poveste, a cărui ciudată lipsă de prin ziarele locale era notabilă. Și să mai și auzi că, de fapt, sunt foarte multe astfel de povești, chiar cu anchete la poliție, și mai șocant. Parcă 4 la fizică nu mai era așa de interesant. 

Teodor: Grozav, și acum uităm toată discuția de grija altor și atâtor lucruri! Să-l întrebăm data viitoare pe ăla sau aia care ne dă atâta atenție, poate ne dă și startul conversației!!  

Iulia: Hai că asta a fost prea bună, Teo! Zise Iulia, râzând cam friguros, pentru că cerul se acoperise brusc și treceau păli de vânt subțiri, dar tăioase, ceea ce împreună cu subiectul discuției, deja crea o atmosferă cam prea aparte ca Iuliei să-i mai ardă de glumele lui Teodor.  

Teo: Și acum pierdem și noi notele la fizicăchimie și matematică, presupun!!! 

Iulia: Hai, măi, Teo nu fi rău!!!  

Maria: Iuli, te rog, Teo nu e rău, Teo e un bou! De ce să fie așa? Doar pentru o seară în curtea unui blogger? 

Teodor: Maria?!?! Serios?!?!? Și ce te face pe tine asta??!?!  

Maria: Conducătoarea grupului spre casa lui Daniel, în mod evident!  

Teodor: Mă scuzi, nu vedeam liantul ascuns dintre condiția mea de bou și titlul tău onorific!!!  

Maria: E și dacă vrei să demonstrezi că nu ești bou și vrei și tu titlu onorific în grup, hai să mă meditezi la fizică. Adică pe noi, și pe mine și pe Iulia.  

Iulia: Da, Maria!! Asta e!!! Ne ajutăm între noi, Maria cu supranaturalul, noi cu științele exacte.  

Teo: Eu sunt ok așa, măcar nu ne ducem la fundul clasei cu științele și mai aflăm și chestii mișto! Cu totul și totul de acord! 

Iulia: Minunat!, se liniști dintr-odată. 

Iulia: Dar Andreea?!?!  

Maria: Îi dau eu mesaj să ne vedem direct acolo, că ea deja știe. 

 

 

Leave a Reply

Top
error: Content is protected !!